SEU s. n. Grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, întrebuințată în industrie și, mai rar, în alimentație. ♦ Fig. Avere, bogăție, bunăstare personală. ◊ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăți. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrășa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SEU ~uri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. ~ de oaie. ◊ A avea ~ a avea o situație materială bună; a fi înstărit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEU s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

seu s. n., art. séul; pl. séuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șeu! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă găinile.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink