SETÓS, -OÁSĂ, setoși, -oase, adj. Chinuit de sete; însetat. ♦ Fig. Avid, lacom, dornic de ceva. – Sete + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SETÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SETÓS, -OÁSĂ adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri duri și tari. [< fr. séteux, cf. lat. setosus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SETÓS, -OÁSĂ adj. (bot.; despre unele organe) acoperite cu peri duri și tari. (< fr. séteux, lat. setosus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SETÓS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SETÓS adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

setós adj. m., pl. setóși; f. sg. setoásă, pl. setoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink