11 definiții pentru setă, sete   declinări

SÉTE s. f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTE f. 1) Senzație fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorință aprinsă. ~ de libertate.Cu ~ a) cu nesaț; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTE s. (FIZIOL.) însetare, (înv. și reg.) însetoșare. (Senzația de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTE s. v. secetă, uscăciune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

séte s. f.1. Dorința de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Pușcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede.Der. seteciune, s. f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s. f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înșetoșa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

séte s. f., g.-d. art. sétei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal țepos. [< it., lat. seta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTĂ s. f. 1. păr vegetal țepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sétă s. f., pl. séte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SALTOS DOS SETE QUEDAS v. Guaíra.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink