SERTIZÁRE, sertizări, s. f. Acțiunea de a sertiza și rezultatul ei. – V. sertiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁRE s.f. Acțiunea de a sertiza; sertizaj. [< sertiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁRE s. sertizaj. (~ unei pietre la inel.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertizáre s. f., g.-d. art. sertizării; pl. sertizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁ, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. – După fr. sertir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SERTIZÁ ~éz tranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastică a capetelor. 2) (pietre prețioase) A fixa într-o montură. /<fr. sertir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁ vb. I. tr. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereților ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartușului. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o montură. [Cf. fr. sertir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁ vb. tr. 1. a ansambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul în tubul cartușului. 2. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr. sertir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertisá (-séz, -át), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertizá vb., ind. prez. 1 sg. sertizéz, 3 sg. și pl. sertizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTIZÁRE (‹ sertiza) s. f. 1. Sistem de fixare a unei pietre ornamentale într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii sau a unor gheare ale ei. 2. (TEHN.) Operație de reducere, prin deformarea plastică a secțiunii la capătul unei piese tubulare, în vederea asamblării ei cu o altă piesă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertizá vb. I A asambla ◊ „Mașina de sertizat este opera lui S.” R.l. 29 IX 86 p. 1 (după fr. sertir; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink