SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTÁR ~e n. 1) Ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară. 2) Organ de mașină care, printr-o mișcare de alunecare, deschide și închide secțiunea de acces al unui fluid. /<ngr. syrtari
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERTÁR s. 1. (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă. (~ul mesei.) 2. cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TEHN.) registru, șuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEHN.) vană. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertár s. n., pl. sertáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cutíe-sertár s.f. Cutie cu rolul de sertar ◊ „Completarea pieselor principale ale mobilierului cu cutii-sertare din material plastic sau faianță pentru condimente.” Sc. 16 XII 62 p. 2 (din cutie + sertar)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sertar, sertare s. n. (intl.)buzunar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink