SERAFÍU, -ÍE, serafii, adj. (Rar) Serafic. – Din seraf[ic] + suf. -iu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

serafíu, serafíe, adj. (înv.) serafic, de serafim, îngeresc, angelic; curat, pur, neprihănit, nevinovat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink