SEPULTÚRĂ, sepulturi, s. f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULTÚRĂ s. v. groapă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, mormânt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sepultúră s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink