SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPÚLCRU ~e n. Loc unde este înmormântat corpul unui decedat; mormânt. /<fr. sépulcre, lat. sepulcrum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPÚLCRU s.n. (Latinism) Mormânt. [< lat. sepulcrum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPÚLCRU s. n. mormânt. (< lat. sepulcrum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sepúlcru s. n., art. sepúlcrul; pl. sepúlcre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink