SEPULCRÁL, -Ă, sepulcrali, -e, adj. (Livr.) 1. Care aparține mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULCRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sepulcru; propriu sepulcrului; funerar; tumular. Piatră ~ă. Inscripție ~ă. 2) Care evocă moartea; asemănător cu moartea; funebru. Voce ~ă. [Sil.-pul-cral] /<fr. sépulcral, lat. sepulcralis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. De mormânt, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. [Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis < sepulcrum – mormânt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. referitor la mormânt; funerar. 2. ca de mort; cavernos. (< fr. sépulcral, lat. sepulcralis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEPULCRÁL adj. v. funerar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sepulcrál adj. m., pl. sepulcráli; f. sg. sepulcrálă, pl. sepulcrále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink