SENSÍBILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu simțire, cu înduioșare. – Cuv. it.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu simțire, cu înduioșare. [< it. sensibile].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBILE adv. (muz.) cu simțire, cu înduioșare. (< it. sensibile)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sensíbile adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii, prin intermediul senzației. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi. 2) (despre ființe) Care reacționează cu ușurință la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu ușurință de organele de simț sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reacționa la cele mai slabe excitații. 5) Care se vede dintr-o dată; în stare a fi constatat ușor; evident; vădit. Scădere ~ă a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor factori externi. Balanță ~ă. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifică ușor sub acțiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBIL, -Ă adj. 1. Înzestrat cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simțuri. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a șasea a gamei majore sau minore, așezată la un semiton de tonică. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simți].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBIL, -Ă I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotogafice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. II. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică. (< fr. sensible, lat. sensibilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENSÍBIL adj. 1. (FIZIOL.) senzitiv, senzorial, (rar) senzațional, (înv.) simțibil, simțicios. (Organ ~.) 2. emotiv, impresionabil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atât de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. v. evident.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Sensibil ≠ insensibil, nesensibil, nesimțitor
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sensíbil adj. m., pl. sensíbili; f. sg. sensíbilă, pl. sensíbile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sensíbil s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sensibilă, denumirea treptei a șaptea în tonalitate (2), una dintre treptele care, raportată la tonică* determină modul (II). S. este situată la o secundă* mică inferioară față de tonică, putând fi întâlnită în modul major* natural și armonic și în modul minor* armonic. Termenul de s. se referă la caracterul instabil melodic și armonic al treptei, care, integrată acordului* de D, tinde permanent să se rezolve* spre sunetul imediat superior (spre tonică). V. paenultima vox; subsemitonium modi; subton.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lua (pe cineva) la coarda sensibilă expr. 1. a înduioșa (pe cineva), a impresiona (pe cineva). 2. a lua cu liru-liru.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink