SEMNIFICÁRE s. f. Acțiunea de a semnifica și rezultatul ei. – V. semnifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁRE s.f. Faptul de a semnifica. [< semnifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

semnificáre s. f., g.-d. art. semnificării; pl. semnificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁ, pers. 3 semnífică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SEMNIFICÁ pers. 3 semnífică intranz. A fi dotat cu o anumită semnificație; a însemna. /<fr. signifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁ vb. I. tr. A însemna, a avea înțelesul de...; a avea o semnificație. [P.i. 3,6 -că. / < lat. significare, cf. fr. signifier, după semn].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁ vb. tr. a avea înțelesul de...; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁ vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~ ...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMNIFICÁ vb. v. notifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semnificá vb., ind. prez. 1 sg. semnífic, 3 sg. și pl. semnífică; conj. prez. 3 sg. și pl. semnífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink