SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum și cu metodele de diagnosticare a lor. 2) Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor si al sistemelor de semne; semiotică. [G.-D. semiologiei; Sil. -mi-o-] /<fr. sémologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul simptomelor și semnelor diferitelor boli, precum și al metodelor de a le pune în evidență. 2. Semiotică.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de 7anca_c | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOLOGÍE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patognomonie. 2. v. semiotică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semiologíe s. f. (sil. -mi-o-), art. semiología, g.-d. semiologíi, art. semiologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink