SEMIOCLUSÍVĂ, semioclusive, adj. (În sintagma) Consoană semioclusivă (și substantivat, f.) = consoană africată. [Pr.: -mi-o-] – Semi + oclusivă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOCLUSÍVĂ s.f. Africată. [Pron. -mi-o-. / < it. semiocclusivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOCLUSÍVĂ s., adj. (FON.) africată. (Consoană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

semioclusívă adj. f., s. f. (sil. -mi-o-clu-), pl. semioclusíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOCLUSÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre sunete consonante) Care este pe jumătate oclusiv; care începe cu o ocluzie și se termină printr-o constricție; africat. /semi- + oclusiv
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEMIOCLUSÍV, -Ă adj., s. f. africat(ă). (< engl. semi-occlusiv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink