SEMINCÉR, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță. – Sămânță + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMINCÉR1 ~i m. 1) Arbore lăsat de sămânță la tăierea unei păduri în vederea regenerării naturale. 2) Plantă agricolă lăsată neculeasă (după recoltare), destinată producerii de semințe. 3) Loc pe care se cultivă plante de sămânță. 4) Știulete de porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânță. /semințe + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMINCÉR2 ~ă (~i, ~e) Care ține de plantele lăsate pentru sămânță; propriu plantelor lăsate pentru sămânță. /semințe + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semincér s. m., pl. semincéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink