SEMINȚÍE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMINȚÍE ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generații ce se trag dintr-un strămoș comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasă. [G.-D. seminției] /sămânță + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMINȚÍE s. 1. v. neam. 2. neam, spiță, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 3. v. popor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEMINȚÍE s. v. coborâtor, descendent, familie, naștere, națiune, neam, obârșie, odraslă, origine, popor, progenitură, proveniență, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semințíe s. f., art. semințía, g.-d. art. semințíei; pl. semințíi, art. semințíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
semințíe, seminții s. f. 1. (Înv.) Descendent; (cu sens colectiv) totalitatea descendenților din același străbun. 2. (Azi, rar) Trib ♦ Popor, națiune, naționalitate. ♦ (Sens biblic) Termen specific evreiesc, indicând pe toți iudeii, ei considerându-se singurii descendenți din Avraam, strămoșul lor, alcătuind cele 12 seminții ale lui Israel, după numărul celor 12 fii ai lui Iacov. 3. (Rar) Tagmă. – Din sămânță + suf. -ie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink