SELEÁF s. n. v. sileaf.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
seleáf, seleáfuri, s.n. (înv.) 1. brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2. (reg.) nume de armă veche. 3. (în forma: salaziu) cingătoare folosită ca talisman; talisman.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink