SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEISMOMETRÍE f. Ramură a seismologiei care se ocupă cu studiul modului și vitezei de propagare a undelor seismice din scoarța terestră și cu construirea aparatelor corespunzătoare. /<fr. séismométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEISMOMETRÍE s. f. parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. (< fr. séismométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEISMOMETRÍE s. (GEOL.) prospecțiune seismică, (rar) seismică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

seismometríe s. f. (sil. se-is-, -tri-), art. seismometría, g.-d. seismometríi, art. seismometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink