SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, adj. Care aparține sefarzilor, de sefarzi; sefardit. – Din sp. sefardí.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEFÁRD, -Ă I. adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp. sefardi)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEFÁRD s., adj. sefardit. (~zii vorbesc iudeo-spaniola.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sefárd s. m., adj. m., pl. sefárzi; f. sg. sefárdă, g.-d. art. sefárdei, pl. sefárde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SEFÁRZI s. m. pl. Evrei de rit spaniol emigrați din Spania în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene. – După fr. Sefardini.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sefárd, -ă, sefarzi, -de s. m. și f. Evreu de rit spaniol care aparține curentului ortodox sau conservator al iudaismului actual, vorbește iudeo-spaniola și respectă tradițiile spaniolo-portugheze. Este răspândit numai în Africa de nord și în Orientul Mijlociu și folosește limba „ladino” (de la latinus), formată pe baza limbii spaniole; sefardit. – Din fr. Sefardi.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink