SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SEDÚCE sedúc tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) A face să ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. séduire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCE vb. 1. v. încânta. 2. v. tenta. 3. a ademeni, a momi. (O ~ și apoi o părăsește.) 4. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A seduce ≠ a dezgusta, a șoca
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sedúce vb. duce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink