SEDÚCȚIE, seducții, s. f. Faptul de a seduce; atracție deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupție. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCȚIE ~i f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducției; Sil. -ți-e] /<lat. seductio, ~onis, fr. séduction
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCȚIE s.f. Seducere. ◊ (Jur.) Seducție de minore = infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [Gen. -iei, var. seducțiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCȚIE s. f. seducere. ◊ (jur.) infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDÚCȚIE s. 1. v. încântare. 2. v. tentație. 3. ademenire, amăgire, seducere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupție, pervertire, seducere. (~ unei minore.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sedúcție s. f. (sil. -ți-e), art. sedúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. sedúcției; pl. sedúcții, art. sedúcțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink