SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDIȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os] /<fr. séditieux
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEDIȚIÓS s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sedițiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. sedițióși; f. sg. sedițioásă, pl. sedițioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink