SECURÍST ~ști m. Persoană care își desfășoară activitatea în cadrul securității de stat. /Secur[itate] + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECURÍST s.m. Lucrător în organele de securitate. [< secur(itate) + -ist].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECURÍST s. (fam.) secu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

securíst s. m., pl. securíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

securístă s. f., pl. securíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

securíst, -ă s.m.f. Persoană care execută ordinele Securității, angajată sau nu a acesteia ◊ „Securistul fie el profesionist cu studii de specialitate sau amator talentat [...] este și rămâne, în esență, trădătorul aproapelui, al semenului său.” ◊ „22” 7/90 p. 6. ◊ „[Casele naționalizate] au fost închiriate, în principal, securiștilor și nomenklaturiștilor, care, cu rari excepții, le ocupă și în prezent.” R.l. 12 V 93 p. 8. ◊ „[Cei doi șefi de stat] s-au îndepărtat înconjurați de securiștii-diplomați.” R.l. 10 VIII 93 p. 8; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și colaboraționist (din secur[itate] + -ist; DN3 – definiție specifică perioadei comuniste)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

SECURIST băiat cu ochi albaștri, ceist, costumaș, pârâcios, priponar, secu’, stânjenel, stea albăstrie, urechelniță.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink