MERIȘÓR², merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr². 2. Fructul merișorului¹ (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului¹ (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MERIȘOR¹, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr¹. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr¹ + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIȘÓR¹, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr¹. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr¹ + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIȘÓR², perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr². 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr² + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR¹, secundare, s. n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR², -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MERIȘÓR¹ ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MERIȘÓR² ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR¹ ~e n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR² ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~. ◊ (Propoziție) ~ă propoziție dependentă de altă propoziție. /<lat. secundarius, fr. secondaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ◊ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ◊ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR¹, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR², -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. ♦ era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIȘÓR s. (Maram. și Transilv.) păruț (~ din cap.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. v. neesențial. 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁR adj. v. secund.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Secundar ≠ central, esențial, primar, principal
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

merișór (plantă) s. m., pl. merișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

merișór (fruct) s. n., pl. merișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perișór (bot., anat.) s. m., pl. perișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secundár s. n., pl. secundáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink