SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁNT ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care secundează. 2) Arbitru secund. 3) înv. Martor la un duel. /<germ. Sekundant, lat. secundans, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care secundează pe cineva. ♦ Arbitru, ajutător al participantului în anumite întreceri sportive (box, șah). [Var. secondant, -ă s.m.f. / < germ. Sekundant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care secundează pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive. 2. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față. (< germ. Sekundant, lat. secundans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁNT s. v. asistent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECUNDÁNT s. v. acompaniator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secundánt s. m., pl. secundánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink