SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza. – V. seculariza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [< seculariza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULARIZÁRE s. (înv.) secularizație. (~ averilor mănăstirești.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secularizáre s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULARIZÁ, secularizéz, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din fr. séculariser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SECULARIZÁ ~éz tranz. (bunuri bisericești sau mănăstirești) A trece în proprietatea statului; a etatiza. /<fr. seculariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [< fr. séculariser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. (< fr. séculariser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

secularizá vb., ind. prez. 1 sg. secularizéz, 3 sg. și pl. secularizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink