SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULÁR ~ă (~i, ~e) Care există de secole; de vârsta unui secol; centenar. /<lat. saecularis, fr. séculaire, séculier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULÁR, -Ă adj. 1. de secole; străvechi. 2. care are loc o dată la un secol. ♦ an ~ = an care încheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. séculaire, lat. saecularis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULÁR adj. 1. (livr.) centenar. (O instituție ~.) 2. străvechi. (O tradiție ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECULÁR adj. v. laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

seculár adj. m., pl. seculári; f. sg. seculáră, pl. seculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink