SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenții chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sechélă s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink