SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~ică.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. sg. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink