SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. /<sl. skondu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. v. pitic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Scund ≠ înalt
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. scúndă, pl. scúnde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCUNDU, com. în jud. Vâlcea, situată în SE piem. Oltețului; 2.240 loc. (2005). Viticultură. Biserica Sf. Nicolae (1870), în satul Avrămești.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OM SCUND chiștoc, juma’ de buletin, juma’ de metru și o flegmă, năpârstoc, pișpirică, tabadură, tăbâltoc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink