scuipíci s.n. (reg.) 1. salivă, scuipătură, stupit; expectorație, flegmă, spută. 2. clei, lipici. 3. (în compuse) scuipiciul cucului = lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut de planta alior.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scuipici, scuipiciuri s. n. (în limbajul copiilor) scuipat, salivă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink