SCUIPĂTÚRĂ, scuipături, s. f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCUIPĂTÚRĂ s. 1. (Mold. și Bucov.) stupitură. 2. salivă, scuipat, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scuipătúră s. f., g.-d. art. scuipătúrii; pl. scuipătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink