SCOTOCÍ, scotocésc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCOTOCÍ ~ésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. /a scoate + suf. ~oci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOTOCÍ vb. 1. v. căuta. 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOTOCÍ vb. v. ațâța, înteți, înviora, râcâi, scormoni, scurma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scotocí (-césc, -ít), vb. – A scormoni, a scruta, a cerceta, a căuta. – Var. scoroci, scociori, scociorî. Creație expresivă, cf. cotroci, cotrobăi. Legătura cu sl. skutiti „a scormoni” (Cihac, II, 333), sau cu a scoate „a extrage” (Tiktin) nu este probabilă; trebuie să se pornească mai curînd de la cotroci cu s- expresiv, ca în (s)borși, (s)coroji etc. – Der. scotoceală, s. f. (căutare, cercetare); scotocitor, adj. (căutător, scormonitor).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scotocésc, imperf. 3 sg. scotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. scotoceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink