scorbureá, scorburéle, s.f. (reg.) scorbură mică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SCORBURÍ vb. v. găunoși.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scorburí, pers. 3 sg. scorburéște, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2. (înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink