SCOLÁSTICĂ f. 1) (în evul mediu) Filozofie predată în școlile catolice din Europa, caracterizată prin raționamente abstracte, prin formalism. 2) Sistem de învățământ bazat pe această filozofie. 3) fig. Mod formalist de gândire și de activitate intelectuală, rupt de viață și de practică. [G.-D. scolasticii] /<lat. scholasticus, ngr. scholastikós, fr. scolastique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTICĂ s.f. Învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ♦ (P. ext.) Orice speculație sterilă, ruptă de viață. [Gen. -cii. / cf. lat.t. scolastica, fr. scolastique < gr. schole – școală].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

scolástică s. f., g.-d. art. scolásticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scolastică; propriu scolasticii. 2) Care ține de partea formală; rupt de viața practică. /<lat. scholasticus, ngr. scholastikós, fr. scolastique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. ♦ (p. ext.) Formal, rupt de realitate, de viață, de practică. // s.m. Scolast. [Cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC adj., s. v. școlar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCOLÁSTIC s. v. elev.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scolástic adj. m., pl. scolástici; f. sg. scolástică, pl. scolástice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink