scoifá, pers. 3 sg. scoifeáză, vb. I refl. (reg.; despre scânduri, lemne sau obiecte de lemn) a deveni concav, a se încovoia, a se deforma în lățime.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scóifă1, scóife, s.f. (reg.) nasture.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scóifă2, scóife, s.f. (reg.) boală de piele asemănătoare cu râia; rapăn.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink