SCOICÚȚĂ, scoicuțe, s. f. Diminutiv al lui scoică. – Scoică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

scoicúță, scoicúțe, s.f. 1. (înv.) scoică mică; scoiculiță. 2. (reg.) partea chitinoasă care leagă capul insectelor de corp.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scoicúță s. f., g.-d. art. scoicúței; pl. scoicúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink