SCOȚĂTÚRĂ s. v. ieșind, ieșitură, proeminență, protuberanță, ridicătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scoțătúră, scoțătúri, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink