SCLIPITÚRĂ, sclipituri, s. f. Lucire, sclipire momentană, trecătoare. – Sclipi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SCLIPITÚRĂ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sclipitúră s. f., g.-d. art. sclipitúrii; pl. sclipitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink