SCLIPITÓR, -OÁRE, sclipitori, -oare, adj. Care sclipește; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ Fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SCLIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care sclipește; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădește aptitudini intelectuale deosebite. Inteligență ~oare. /a sclipi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCLIPITÓR adj. 1. licăritor, lucitor, scânteietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scânteind, scânteios. (O lumină ~oare.) 2. lucios, lucitor, scânteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. v. strălucitor. 4. lucios, lucitor, scânteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCLIPITÓR adj. v. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sclipitór adj. m., pl. sclipitóri; f. sg. și pl. sclipitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink