SCIZIONÁ, scizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCIZIONÁ ~éz tranz. A face să se scizioneze. [ Sil. sci-zi-o- ] /sciziune + suf. ~ona
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SCIZIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre colectivități, organizații, mișcări etc.) A se despărți în fracțiuni (pe baza diferențelor de principii); a suferi o sciziune. /sciziune + suf. ~ona
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCIZIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un tot organizat. [Pron. -zi-o-. / < scizi(une) + -ona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCIZIONÁ vb. tr., refl. a (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde. (< fr. scissionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

scizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. scizionéz, 3 sg. și pl. scizioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink