SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din fr. scythique, lat. Scythicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÍTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea sciților; propriu sciților. /<fr. scythique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÍTIC, -Ă adj., s. f. scit(ă). (< fr. scythique, lat. scyticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÍTIC adj. scit. (Triburi ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scític adj. m., pl. scítici; f. sg. scítică, pl. scítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink