SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Cristos, în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCIT ~ți m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană ce locuia în sec. VIII-VII î.e.n. în stepele din nordul Mării Negre. /<fr. scythe, lat. Scythane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCIT adj. v. scitic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scit s. m., adj. m., pl. sciți; f. sg. scítă, pl. scíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink