ARPAGÍC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPAGÍC n. Ceapă mică obținută din sămânță, care, fiind răsădită, dă ceapă obișnuită. /<turc. arpacik, bulg. arpağik
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPAGÍC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămânță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arpagíc s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arpagíc s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink