SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIT ~uri n. 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea așezare. /<sl. skitu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIT s. (BIS.) 1. (rar) remeție, (reg.) schilet. (~ săpat în stâncă.) 2. schimnicie, sihăstrie. (Au ajuns la ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

schit s. n., pl. schíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink