SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. /<ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHISMÁTIC s., adj. v. eretic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schismátic adj. m., pl. schismátici; f. sg. schismátică, pl. schismátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink