SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍMNIC s. v. pustnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schímnic s. m., pl. schímnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink