SCHIÁ, schiez, vb. I. Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2). [Pr.: schi-a] – Din fr. skier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCHIÁ ~éz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /<fr. skier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIÁ¹ vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIA²-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr. skia-, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz, 3 sg. și pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. și pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schíe, schíi, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink