SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHEUNĂTÚRĂ s. v. schelălăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scheunătúră s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink