schencăní, pers. 3 sg. schencănéște, vb. IV (reg.) 1. (despre câini) a scheuna. 2. (în forma: schincăni; despre copii) a scânci.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCHENCĂNÍRE s. f. v. SCHENCĂNI. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink