schelălău s.n. (pop. și fam.) lătrătură puternică, asurzitoare (produsă de mai mulți câini deodată).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chelălắŭ (d. chelălăĭesc). Munt. Interj. care arată țipetu [!] de durere al cîneluĭ [!]. – Și sche- (Munt. Mold.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink